Categorie vulpe
Mici intamplari cu animale (128)
În aceste locuri golite, pesemne căldicele în bătaia soarelui, îşi făceau iepurii bucuros covrurile. Era zăpadă de un lat de mînă. Am luat marginea de jos a viilor şi aveam nădejde să văd de aici iepure chiar în culcuş. „Am să-l apropii, şi cînd sare îl plesnesc”; era planul care reuşise altădată. Deci un fel […]
Mici intamplari cu animale (116)
Vulpea si apa Bălătăceste vulpea prin apă tare mică, dar pe cît poate se fereşte să–şi înmoaie bundiţa. Nimeni n-a asistat la manevrele iscusite prin care — dupăcum spune povestea — vulpea scapă de furnicarul de purici care nu lipseşte din cojocul ei. Se zice că şireata ia în gură un şomoiog de iarbăuscată şi, […]
Mici intamplari cu animale (113)
Odată, dintr-un observator am văzut cum se spăla o vulpe. Mai bine de un ceas a lucrat. Îşi lingea talpa unui picior din faţă şi îşi freca cu ea ochii, nasul, urechile. La un moment dat s-a aşezat pe picioarele dinapoi, a început să se pieptene. Coada i-a dat mult de furcăpînă a scos din […]
Mici intamplari cu animale (110)
Stăteam în pîndă de căpriori. Soarele apusese şi aşteptam pe marginea pădurii să aud vreo crenguţăuscată ruptă sub pasul voinicului sau şuşuitul uşor al căpriorului care păşeşte încet, cu băgare de seamă. Dar iată că aud un sunet tot atît de cunoscut: tropăială de iepure în fugămare. Îl şi văd căzbugheşte din pădure şi trece […]
Mici intamplari cu animale (107)
Trebuia să împuşc un iepure. Trebuia fiindcă a treia zi aveam la masă nişte prieteni, şi am căpătat poruncăaspră de la soţia mea săfac ce-oi face, dar ea să le servească si iepure. Nici n-ani stat la îndoială încotro să o iau. Pe vreme de ger sec, cum era în zilele acelea, iepurii stau pitulaţi […]
Mici intamplari cu animale (103)
Ne scrie un inginer silvic, vînător bătrîn : „Soţia mea mergînd să ne viziteze copiii — oameni la casele lor — am rămas singur cîteva săptămîni. A trebuit să iau în grija mea deosebitămai ales cele cîteva găini de soi, care erau „ochii din cap” ai soţiei. Mi-am făcut şi eu o ambiţie: să le […]
Mici intamplari cu animale (102)
I-aş zice obrăznicie, dacăn-aş fi sigur căvulpea, eroina micii întîmplări de mai jos, avea pui pe care se trudea să-i hrănească. De aceea zic curaj şi adaug: pornit din grija ei pentru pui. Într-o duminicădin iunie am venit la palma de loc pe care o aveam în apropierea oraşului. Casă bătrînă, pomet, vie în vecinătatea […]
Mici intamplari cu animale (96)
În cîrcă Prada pe care şi-o face lupul dintre sălbătăciunile mai mari — căprioară, cerb — o mănîncă pe loc, acolo unde a doborît-o. Dar nu se poate ospăta în staulul unde a sărit şi a omorît oaia; trebuie să o ducă aiurea. O duce în gură, cum duce mîţa şoarecele. Acest lucru s-a văzut […]
O fabula indiana
ULIII, CIORILE ŞI VULPEA Uliii şi ciorile au căzut la învoială să împartă pe din două tot ce găsesc prin pădure. Într-o zi, au văzut o vulpe rănită de vânători, care zăcea neputincioasă sub un copac şi s-au adunat roată în jurul ei. Ciorile au zis: „Noi o să luăm jumătatea din faţă”. „Atunci, noi […]
Mici intamplari cu animale (59)
Într-o zi de ianuarie, pe ger şi zăpadă, vînătorul I. L. Nepos (Năsăud) a ieşit pînă în Pietrele Vărării, pisc din care poţi privi pînă în zări depărtate. Se vede de acolo Rotunda, din sînul căreia izvorăşte Someşul Mare, se vede Inăul, ca un turn de biserică gotică — Pietrosul şi Heniul. Se vede Ţibleşul, […]
totusipovestile 