Categorie Andrei Badila
Din articolele mele sinaiene(4)
Cine intră în biserică? Recent, una din televiziunile româneşti a programat un reportaj interesant şi trist despre Maria Callas. Această femeie, de o frumuseţe distinsă, una din cele mai mari voci ale operei secolului nostru, a fost multă vreme amanta oficială a miliardarului grec Onasis. Din păcate pentru ea, Onasis nu a vrut să o […]
Din articolele mele sinaiene(3)
Pe cine reprezintă consilierii locali? La fiecare patru ani, când vin alegerile locale, o sumedenie de oameni se înghesuie pe listele diferitelor partide, pentru a obţine un post de consilier local. În sine, fenomenul ar putea fi considerat pozitiv, pentru că o ofertă numerică mare ne permite să alegem cu mai multă responsabilitate. Astfel spus, […]
Din articolele mele sinaiene(2)
Zic unii ca mai e putin si vine sfarsitul lumii. Buna treaba: iar vine! Poate de data asta o fi ala adevaratu’. Pana atunci, ia uite ce scriam eu in 2001, in „Ziar de Sinaia”, sub semnatura Andrei Badila: Despre sfârşitul lumii Anul 2000 a trecut şi iată că viaţa merge înainte. Oamenii au sărbătorit […]
Din articolele mele sinaiene(1)
Umbra lui Ceauşescu la Sinaia A fost o vreme când foarte multă lume spunea, cu o anumită amărăciune, că, citez: „era mai bine pe vremea lui Ceauşescu”. Eu, personal mă întrebam pe atunci care o fi explicaţia acestei nostalgii şi, trebuie să recunosc, nu am reuşit să găsesc un răspuns plauzibil. Îmi spuneam că cei […]
Un ziar local rezistent
Ziceam de amicul Sorin Bugan si de ziarul lui. Pe vremea cand locuiam in „Perla Carpatilor”, scriam destul de mult la ZIAR de Sinaia, uneori cu numele real, alteori, pe anumite subiecte sau tematici, sub pseudonimul Andrei Badila. Au fost diverse persoane care au scris sub acest pseudonim, pana cand, pe neasteptate, a aparut un […]
Exercitiu de admiratie
Dar sa revin la Liiceanu. In decembrie 2002, scriam, in „ZIAR de Sinaia” – saptamanal al amicului meu Sorin Bugan, sub pseudonimul Andrei Badila, urmatorul articol: ELIBERAREA In vremea lui Ceausescu, frica era starea de spirit dominanta, mai cu seama printre intelectuali. Acestia sunt personalitati accentuate, care se opun prin structura oricaror constrangeri. Din […]
totusipovestile 