Categorie Cioran
Sunt batran
De multe ori am scris eu aici despre lipsa oricarui sens al vietii in sine. Am urcat chiar si un mic eseu al lui Thomas Nagel pe aceasta tema, de fapt o prezentare a problemei, ne-urmata de vreo solutie. Ei bine, aseara, inainte de culcare, am dat peste un fragment de-al lui Cioran care m-a […]
Surpriza din cartea lui Cioran
Cand eram copil, imi era o frica teribila de paianjeni. Imi amintesc ca odata am scapat o bila sub pat si, cand m-am aplecat sa ma uit dupa ea, am zarit un paianjen monstruos, mult mai mare decat cei obisnuiti, care statea nemiscat exact acolo unde podeaua se unea cu peretele. N-aveam lanterna, am incercat […]
Pacaleala cu verbul "a avea"
Ce mai mare inselare din cate se pot imagina este legata de verbul „a avea”. Toata lumea isi inchipuie ca are cate ceva – in realitate, nimeni nu are nimic. Uite de ce. Cineva se duce si cumpara la licitatie un tablou de Manet. Il duce acasa, il suie pe un perete si apoi spune […]
Cazanul copilariei
Spune Cioran ca daca ajungi sa te gandesti numai la copilarie, inseamna ca s-a incheiat ciclul tau de viata. M-am intrebat daca asa stau lucrurile cu adevarat si am ajuns la concluzia ca da. Numai ca vreau sa explic in ce fel este ciclul vietii tale incheiat daca te gandesti numai la copilarie. Unii isi […]
Pentru o lume mai buna
Discutiile pe teme politice din aceste zile imi prilejuiesc tot felul de intrebari de ordin filosofic. Deunazi, plecand de la niste subiecte benigne, am ajuns la o adevarata disputa cu o prietena aflata de cealalta parte a baricadei – adica ea e anti-basista. Dintr-una-ntr-alta, discutia s-a tot aprins. La un moment dat, m-am trezit ca-mi […]
O povestioara a lui Cioran
Imi amintesc deodata pasiunea secreta pe care o facusem in liceu pentru o fata oarecare apartinand burgheziei din Sibiu. Se numea Cella. Doi ani de zile m-am gandit clipa de clipa la ea, fara sa-i fi vorbit nici o singura data. Aceasta timiditate a adolescentei mele a jucat un rol hotarator in evolutia mea ulterioara. […]
Trecerea
M-am uitat pe postarile mele din ultimele cateva zile si m-am ingrozit. Aproape in exclusivitate chestii plangacioase legate de pierderea copilariei, a inocentei, de lipsa de atentie din partea Mariei si tot asa. Trebuie sa recunosc ca aici nu e ceva in regula. A sta si a te gandi mereu cat de bine era „atunci” […]
Fericirea inexplicabila
Am mers mai devreme pana la coltz dupa apa si paine. Pe drum, m-a palit o stare de fericire inexplicabila. Mi s-a mai intamplat asta cateodata, in momente neasteptate, fara nicio explicatie plauzibila. Mereu mi-am adus aminte de Cioran care vorbea la randu-i despre astfel de episoade. Si asta ma nelinisteste oarecum, pentru ca poate […]
Scrasnetul filosofului
Scriam la un moment dat despre Cioran si Friedgard Thoma – cea pe care Liiceanu o denumea „Capra Metafizica”. http://totusipovestile.blogspot.com/2011/06/relatii-metafizice-cu-caini-si-capre.html Astazi, prin intermediul unui amic mai mult virtual, mi-am amintit din nou de cuplul Cioran – Thoma, dar mai cu seama mi-a revenit in in minte magaria lui Liiceanu. De ce, adica, sa vorbesti de […]
totusipovestile 