Categorie Bacovia
Doi poeti, doua stele
La steaua La steaua care-a răsăritE-o cale-atât de lungă,Că mii de ani i-au trebuitLuminii să ne-ajungă. Poate de mult s-a stins în drumÎn depărtări albastre,Iar raza ei abia acumLuci vederii noastre. Icoana stelei ce-a muritÎncet pe cer se suie;Era pe când nu s-a zărit,Azi o vedem, si nu e. Tot astfel când al nostru […]
Poema finala
Eu trebuie sa beau, sa uit ceea ce nu stie nimeniAscuns în pivnita adânca, fara a spune un cuvânt Singur sa fumez acolo nestiut de nimeniAltfel, e greu pe pamânt… Pe strada urle viata, si moarteaSi plânga poetii poema lor vana…Stiu…Dar foamea grozava nu-i gluma, nu-i vis –Plumb, si furtuna, pustiu, Finis… Istoria contemporana…E timpul… […]
Oboseala
Pare ca incep sa obosesc de toate. Nu fac nimic din care sa nu mai fi facut, ma sperie gandul ca mereu si mereu, cat mai am de trait, voi face aceleasi lucruri. Sigur, o sa mi se spuna ca pot face multe chestii la care nici nu am visat – sa ma duc in […]
Bacovia la Vama
Am fost in excursie pana la Radauti. O sa pun poze, o sa scriu. Chestia e ca nici nu m-am intors bine si a inceput o ploaie incredibila. Aproape nu se mai aude nici trenul care trece la cativa metri de casa. Bineinteles ca mi-am adus aminte de Bacovia Ploua, ploua, ploua, Vreme de betie […]
O frunza vesteda
De va veni la tine vântul,Purtând povestea mea amară,Jelitul lui să nu te-nfrângă,Mustrarea lui să nu te doară. Nu-i vina ta… Aşa e scrisăNemilostiva lege-a firii;Sărutul otrăvit al brumiiOmoară toamna trandafirii… Şi cine s-ar opri să plângăO frunză veştedă-n cărare,Când codrii freamătă alăturiŞi râd în răsărit de soare?… Imi aduc aminte cat de mult imi […]
Sentiment post-pascal
George Bacovia – Poemă finală Eu trebuie să beau, să uit ceea ce nu stie nimeniAscuns în pivnita adânca, fără a spune un cuvântSingur să fumez acolo, nestiut de nimeniAltfel, e greu pe pământ… Pe stradă urle viata, si moarteaSi plângă poetii poema lor vana…Stiu…Dar foamea grozavă nu-i glumă, nu-i vis –Plumb si furtună, pustiu,Finis… […]
Sanii oraculari
In vremea cand faceam liceul, circulau printre noi asa-numitele oracole. Astea erau niste caiete pe care le dadeai colegilor ca sa scrie ceva pentru tine. Sigur ca daca oracolul lui X ajungea la tine printre ultimii, aveai prilejul sa vezi ce i-au scris lui X ceilalti colegi. Puteai sa afli, de exemplu, ca o anumita […]
totusipovestile 