Categorie Nichita Stanescu

Nichita

In 13 decembrie 1983 murea Nichita Stanescu. Eram student pe vremea aia si imi amintesc cum m-am dus cu vestea la seminarul de geometrie pe care-l tinea Nicolae Soare. Colegii mei n-au fost chiar extrem de impresionati, sau poate n-au vrut s-o arate. Unul dintre ei, insa, Mihai Tiper, a fost de-a dreptul zguduit. Era […]

Frica lui Nichita

Frica Eu aş putea s-o omorcu o singură lovitură.Ea râde spre mine,ea surâde.Ea ridică spre ochii meiochii ei strălucitori.Ea întinde mâna spre mine,ea scutură surâzând, râzândpletele negre.Dar eu, aş putea s-o omorcu o singură lovitură.Acum, ea începe să spună cuvintesuave, naive, de joc.Se uită curioasă la mine,se încruntă o clipăşi iarăşisurâde, râde.Se uită în ochii […]

Fara pricina

Al meu suflet, Psyhée A venit îngerul şi mi-a zis:– Eşti un porc de câine,o jigodie şi un rât.Pute iarba sub umbra ta care o apasă;mocirlă se numeşte respiraţia ta!– De ce, i-am strigat, de ce?– Fără pricină!A venit îngerul şi mi-a zis:– Mai străvezie este sticladecât cel mai statornic gând al tău!În curând ai […]

O poezie de-a lui Nichita

Tu pluteşti ca un vis de noapte deasupra sufletului meu.Iţi sprijini tâmplade inima mea ca de o piatră roşie,şi aştepţi să-ţi spun numeletuturor lucrurilorpe care eu am isprăvit de multsă ţi le mai spun.Gura mea e-n tăcerea cea mai desăvârşită,înclinată ca mătasea unui steagîntr-o zi fără vânt.O, nu pleca nicăieri!Îmi voi rupe inima cu un […]

Un cantec al lui Nichita Stanescu

Cântec Totul ar fi trebuit să fie sfere,dar n-a fost, n-a fost aşa.Totul ar fi trebuit să fie linii,dar n-a fost, n-a fost aşa. Ar fi trebuit să fii un cerc subţire,dar n-ai fost, n-ai fost aşa.Ar fi trebuit să fiu un romb subţire,dar n-am fost, n-am fost aşa. Iarbă, pietre, arbori, păsărivoi sunteţi cu […]