Categorie Gianni Rodari
Aventurile lui Cepelica (28)
O furtună ce nu se mai isprăveşte După cum ştiţi, l-am părăsit pe guvernator cu capul într-un bălegar, zicîndu-ne că se află la locul nimerit. – Aici e cald şi linişte – îşi zicea fericit, scuipînd murdăria ce-i intrase în gură. Aici o să rămîn pînă ce poliţia va fi restabilit ordinea publică – hotărî […]
Aventurile lui Cepelica(27)
Pătlăgică pune impozit pe vremea rea În vreme ce la oraş se desfăşurau marile curse de care împiedecate, Pătlăgică convocase într-una din încăperile castelului Cireşiamare, ce servea drept sală a tribunalului, pe toţi locuitorii satului, pentru a se da sentinţa într-o chestiune de cea mai mare importanţă. E de prisos, cred, să adaug că preşedintele […]
Aventurile lui Cepelica(26)
Prinţul Lămiie la cursele de care împiedicate Prinţul Lămîie pusese la cale o serbare măreaţă. – Trebuie să-mi distrez supuşii – se gîndea prinţul Lămîie – aşa n-o să mai aibă timp să se gîndească la necazurile lor. Organiză o mare cursă de cai, la care luau parte toţi Lămîii de la curte, de rangul […]
Aventurile lui Cepelica(25)
Unde e vorba de Lămîilă care nu se pricepe la aritmetică Intr-una din dimineţi, Lămîilă care-i aducea lui Cepelică mîncarea aşeză pe pămînt strachina şi, după ce-l privi cu asprime, îi zise: – Bătrînului îi merge prost. E tare rău bolnav. Cepelică ar fi vrut să afle amănunte, să-i pună întrebări. Dar Lămîilă îi spuse doar că Cepeloi nu putea să se ridice […]
Aventurile lui Cepelica(24)
Păţaniile lui Şontîc-Şontic şi ale lui Şapte-Jumate Ce oare se întîmplase cu păianjenul poştaş? Iată, în cîteva cuvinte: Abia ieşit din închisoare, o apucase pe strada principală, mergînd lipit de bordura trotuarului, ca nu cumva să-l calce vreo trăsură. Roata unei biciclete îl atinse în treacăt, ameninţînd să-l strivească fără glorie. Avu doar timpul să sară în lături. […]
Aventurile lui Cepelica(23)
Cepelică pierde orice speranţă Cepelică sfîşie o mînecă din cămaşă şi o împărţi în bucăţele. – Cu cărţile poştale am cam fi gata – se gîndi mulţumit – să aşteptăm acum să ne aducă marmita cu cerneală. Cînd Lămîilă de gardă îi aduse ciorba, Cepelică nu sorbi din ea nicio înghiţitură. Zgîrie cu lingura niţel […]
Aventurile lui Cepelică (22)
Cepelică face cunoştinţă cu păianjenul poştaş Nu! N-are nici un rost să vă mai amăgesc: între cei doi stîlpi cărămizii ai porţii nu s-a ivit niciodată o cîrpă sau o băsmăluţă albă. S-a ivit în schimb o întreagă divizie de Lămîiaşi, prospăt sosiţi din capitală, şi prietenilor noştri nu le mai rămase altceva de făcut […]
Aventurile lui Cepelică (21)
Baronul striveşte fără să vrea douăzeci de generali Prima parte a planului de bătălie prevedea următoarele: cîinele Adulmici, profitînd de prietenia absolut firească ce îl lega de cîinele Jăvroi, îl va convinge pe acesta din urmă să deschidă poarta parcului. În urma lui, pe poarta larg deschisă, vor da năvală, în galop, escadroanele de cavalerie […]
Aventurile lui Cepelică (20)
Mister Morcovely este numit consilier militar Cînd se lăsă seara şi întunericul învălui castelul, în inima cîtorva începu să încolţească unele temeri: – Şi acum ce-i de făcut? întrebă lelea Lubeniţă. Doar n-o să rămînem aici în vecii vecilor. Avem şi noi casele noastre, trebuşoara noastră… – Nici nu avem să rămînem aici în veci, […]
Aventurile lui Cepelică (19)
Tînărul duce Mandarină şi sticla galbenă In timp ce contesele umblau în căutare de aventuri vînătoreşti, la castel rămăseseră stăpîni absoluţi baronul Portocală şi ducele Mandarină. Erau singuri singurei în tot castelul, în afară de slujitori, bineînţeles. Tînărul duce fu primul căruia i se urî cu atîta singurătate şi, potrivit obiceiului său se cocoţă pe […]
totusipovestile 