Ion Ratiu

In urma cu treisprezece ani, in ziua de 17 ianuarie 2000, murea Ion Ratiu – candidat taranist la presedintia Romaniei in anul 1990, alaturi de Radu Campeanu (PNL) si Ion Iliescu (FSN). Erau primele alegeri libere din Romania. De atunci, se aude in permanenta teoria ca ala a fost momentul in care am fi putut da de pamant pentru totdeauna cu comunistii, alegand Ratiu sau Campeanu. Romanii au votat atunci in proportie de peste 85% cu Ion Iliescu – comunist de frunte al epocii Ceausescu. Ratiu a luat 4.29%, iar Campeanu 10.64%.

L-am cunoscut pe Ion Ratiu, am stat cu el de vorba, inclusiv in biroul lui parlamentar. Un om placut, zambitor si foarte pragmatic. Probabil din cauza asta a si fost marginalizat in PNTCD. Am fost implicat in constituirea unor filiale ale UMRL (Uniunea Mondiala a Romanilor Liberi), fondata de Ratiu, am contribuit cu articole la ziarele infiintate de el, am fost atras, la nivel local, in conflictele care au izbucnit intre Ratiu si Doru Novacovici – omul care dorea sa prea conducerea UMRL, chiar cu pretul scindarii.  
Multe as putea povesti despre Ion Ratiu si actiunea lui in Romania. Dar ceea ce mi se pare astazi important si totodata tragic, e ca teoriile pe care le tot vantura unii cu privire la faptul ca daca alegeam Ratiu in ’90, acum eram departe, sunt fara niciun dubiu gresite. Tot aici am fi fost. Cred azi cu putere in faptul ca poporul roman nu ar fi mers pe calea democratiei, a economiei reale de piata, nici daca l-ar fi avut candidat in alegeri pe Ronald Reagan. Romanii ar fi votat simplu: Ion Iliescu. Apoi, dupa ce respectivul ar fi castigat, oferind prilejul consolidarii statului de tip mafiot si asigurand reabilitarea tuturor celor care au servit sistemul ceausist, am fi ajuns, incet incet, tot aici. Astazi tot Dan Voiculescu ar fi tras sforile si tot de-alde Dragnea ar fi dirijat banii publici. Iar daca prin absurd Ion Ratiu ar fi castigat in 1990, ori ar fi fost anihilat, ori ar fi facut compromisurile necesare ca sa ramana in fotoliul de presedinte. Ori, cine stie, ar fi ales sa demisioneze.
Asadar sa nu mai deplangem prilejul „irosit” din 1990. Sa ne multumim a spune, cu un gand sincer: „Dumnezeu sa-l odihneasca pe Ion Ratiu”

2 comentarii

  1. Da, cred cu tarie. Fiecare popor are conducatorii pe care ii merita.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: