Traducerea(2)

Cum ziceam, inarmat cu textul in engleza produs de domnisoara P (n-am zis ca o cheama P? – nu-i bai, zic acum), am plecat la drumul lung si anevoios al gasirii cuiva care sa citeasca si apoi sa corecteze traducerea. M-am gandit la doua categorii de persoane: profesorii de engleza si stramutatii din Romania in tari de limba engleza. Cunosc destule persoane din ambele clase, asa ca nu mi-am facut nicio problema ca s-ar putea sa nu gasesc pe cineva.

Am inceput cu L, care mi-a spus ca abia asteapta sa citeasca traducerea si s-o corecteze. O buna si veche prietena, despre care insa nu mai stiu nimic de o relativ lunga bucata de vreme. Sper sa nu i se fi intamplat ceva. Ultima oara cand am vorbit mi-a spus ca s-a apucat sa citeasca.
Mai departe, C. Prietena reala si apoi virtuala. Mi-a zis ceva de genul „eu rezolv treaba” – a folosit alte cuvinte, nu le mai stiu, dar cand le-am citit, mi s-a parut ca o vad cum isi intoarce aratatorul catre piept, pentru a da greutate celor spuse. Presupun ca a trecut jumatate de an de cand i-am trimis traducerea; continuam sa ne conversam pe net, dar subiectul traducerii nu mai apare in discutiile noastre. 
Apoi L. Chiar L. Mi-a spus din capul locului ca nu are cum sa faca lucrul asta – are un job infernal. Stiam asta, m-am gandit ca nici macar n-ar fi trebuit sa-i pomenesc despre traducere – sunt convins ca i-a venit foarte greu sa ma refuze. 
In continuare, D. O persoana deosebita, veche prietena reala. I-am trimis textul si s-a apucat imediat de treaba. A corectat prima poveste si a gasit o multime de erori. Mi-a trimis un mail cu corecturile. Apoi, dupa numai cateva zile, m-a sunat sa-mi spuna ca spre uriasa ei surprindere, celelalte povesti sunt foarte bine traduse, ca nu mai trebuie umblat pe ele.
Asa ca am apelat la F. Plina de solicitudine, mi-a spus ca se apuca indata de corectura. Asta a fost acum vreo patru luni. Nu mai stiu nimic despre F, doar ca apare cate un like de-al ei pe ici pe colo prin imperiul netului.
Oh, era sa uit. Inainte de toate apelasem la S. O persoana fina, deosebita si ea. Prietena exclusiv virtuala. S-a uitat peste text si mi-a spus ca e plin de greseli. Din pacate nu avea cum sa ma ajute, are copil mic. Am rugat-o sa se ocupe doar de prima poveste, usurel, pe picaturi, fara nicio graba. Mi-a zis ca nu poate si am inteles-o: pe langa bebe mic mai are si un blog la care nu poate renunta, cum nu pot eu sa renunt la al meu. 
Pe parcurs a aparut si oferta lui M. Din pacate, nu i-am putut trimite si varianta in romana a cartii – pur si simplu nu o am la indemana. I-am trimis numai traducerea. Sunt luni bune de atunci – totul s-a ispravit in stadiul de proiect.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: